Trecut

Grădina Palatului Episcopal Romano-Catolic din Oradea a luat fiinţă la iniţiativa episcopului Pal Forgâch (1747-1757), care a demarat lucrările de construcţie a celei mai impozante catedrale baroce din Bazinul Carpatic. La această catedrală s-a adăugat reşedinţa episcopală monumentală ridicată prin grija episcopului Adam Patachich (1759-1776).

Sfântul rege Ladislau, ctitorul primei catedrale medievale din Oradea, a înscris Oradea pe harta cetăţilor importante ale Europei, mormântul regelui din catedrala medievală devenind un loc de pelerinaj renumit al creştinătăţii occidentale. Catedrala gotică a supravieţuit până în pragul ocupaţiei otomane din secolul al XVII-lea, după care a urmat edificarea actualei catedrale în stil baroc, realizată după planurile originale ale arhitectului italian Giovanni Battista Ricca, modificate şi completate ulterior de către arhitectul austriac al palatului episcopal, Franz Anton Hillebrandt.

Sândor K. Nagy, celebrul autor al primului ghid monografic al Bihorului descrie grădina palatului episcopal ca fiind „întinsă şi frumoasă”. Această apreciere se confirmă prin fotografiile şi reprezentările grafice ale epocii, care prezintă o vegetaţie bogată şi abundentă. In spaţiul din faţa palatului şi a catedralei a fost amenajată o grădină peisagistică în stil englezesc, iar în spatele reşedinţei o grădină în stil baroc. în grădina engleză se regăsesc două opere de artă de mare valoare: statuia de bronz a episcopului Ferenc Szaniszlo (1850-1868) executată la comanda episcopului Lorinc Schlauch şi plasată la marginea nordică a parcelei, respectiv statuia monumentală a Sf. Ladislau aşezată iniţial, în anul 1892 în centrul oraşului şi ridicată ulterior, după primul război mondial în centrul spaţiului procesional, fiind până astăzi una dintre principalele atracţii turistice ale locului.

În spatele faţadei vestice a palatului se află o grădină în stil baroc, amenajată prin terasarea unei coaste de deaî. Cele trei aripi ale palatului, dispuse în forma literei U delimitează o curte interioară cunoscută sub denumirea de cour d'honneur, legată de terasele inferioare printr-un şir de trepte. în fotografiile de epocă aici se distinge o piaţetă rotundă având la mijloc un soclu sculptat din piatră, flancat de copaci şi arbuşti ornamentali. Caracterul acestui spaţiu şi-a căpătat o înfăţişare diferită în epoca dictaturii comuniste, inspirată după modele romane antice. Cu ocazia reabilitării recente au fost demolate structurile noi cu excepţia unui amfiteatru, iar în locul piaţetei circulare a fost amenajat un mic labirint din arbuşti de Buxus sempervierens. în faţa aripii sudice a palatului se află o compoziţie geometrică din arbuşti, de această dată în forma unei lire, amintind de epoca de glorie a muzicii clasice orădene, când orchestra catedralei, întemeiată de către episcopul Adam Patachich, a fost condusă de personalităţi precum Johann Michael Haydn şi Cari Ditters von Dittersdorf.

În perioada de după cel de-al doilea război mondial grădina a fost neglijată timp de mai multe decenii. în anul 1944 palatul episcopal a fost transformat în spital miîitar, iar din 1949 a funcţionat ca tabără pentru refugiaţii comunişti ai războiului civil din Grecia, clădirea pierzând pentru o bună vreme caracterul ecleziastic. Piaţa deschisă din faţa catedralei, iniţial rezervată pentru procesiuni şi celebrări liturgice a fost desfiinţată în perioada dictaturii comuniste prin includerea unor parcele de trandafiri, copaci şi arbuşti ornamentali. In urma renovării recente a grădinii s-a revenit la configuraţia aproape iniţială a terenului, redându-se atmosfera peisagistică a începutului de secol XX. Primele lucrări de reabilitare a spaţiilor verzi au avut loc odată cu mutarea în palatul episcopal a sediului Muzeului Ţării Crişurilor în 1970.

Cu ocazia cartării dendrologice a grădinii efectuate în anul 2019, au fost catalogate 633 arbori, 237 arbuşti şi 92 conifere. în cursul lucrărilor de reabilitare, prin triere şi toaletare atent planificată a fost scoasă în evidenţă structura originală a grădinii, o atenţie specială acordându-se speciilor rare şi valoroase. în spaţiul cuprins între latura vestică a catedralei şi cea nordică a palatului s-a păstrat o parcelă de grădină peisagistică cu bănci şi alei arcuite, existentă aici de la începuturile complexului baroc. Arborii din acest perimetru nu au o vârstă considerabilă, totuşi printre acestea se regăsesc specii rare şi valoroase. Pe aceaşi latură vestică a catedralei a fost amenajată o grădină biblică împărţită în parcele rotunde şi rectangulare în tradiţia grădinilor monastice medievale. Pe lângă pomi de rodie şi smochin, butuci de viţă şi plante exotice aşezate în glastre, aici sunt plantate diferite soiuri de cereale, plante aromatice şi utilitare, respectiv bulboase de primăvară menţionate în Vechiul şi Noul Testament. Lucrările de reabilitare a grădinii au fost proiectate de către arhitectul Király Anikó, în colaborare cu inginerul horticultor Thaîmeiner Tünde, fiind realizate sub îngrijirea maestrului grădinar Tancréde Jules Baudet, asistat de Kleszken Tímea, în cadrul programului Interreg V-A România-Ungaria.

Font Resize
Contrast